Paul Adam

Paul Adam
Date personale
Nume la naștere	Paul Auguste Marie Adam
Născut	7 decembrie 1862 Paris, Seine, Franța
Decedat	1 ianuarie 1920 (57 de ani) Paris, Seine, Franța
Înmormântat	cimetière de l'Ouest de Boulogne-Billancourt[*][[cimetière de l'Ouest de Boulogne-Billancourt (cemetery located in Hauts-de-Seine, in France)|​]]
Cetățenie	Franța
Ocupație	scriitor romancier[*]​ dramaturg scriitor de literatură științifico-fantastică[*]​ critic de artă
Limbi vorbite	limba franceză
Activitate
Premii	Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​ prix Alfred-Née[*][[prix Alfred-Née |​]] (1905)

Paul Auguste Marie Adam (n. 7 decembrie 1862, Paris, Seine, Franța – d. 1 ianuarie 1920, Paris, Seine, Franța) a fost un scriitor și critic de artă francez.

Biografie

Provenind dintr-o familie de industriși și militari originari din Artois, fiind fiul unui director al Poștelor din timpul celui de-al Doilea Imperiu, Paul Adam a urmat studiile secundare la Liceul Henri-IV din Paris înainte de a se lansa în cariera literară în 1884.

A colaborat la La Revue indépendante înainte de a publica în Belgia primul său roman, Chair molle (1885), care a fost acuzat de imoralitate, a provocat un scandal și i-a adus tânărului autor o condamnare la cincisprezece zile de închisoare cu suspendare și o amendă considerabilă.

Părăsind naturalismul, Paul Adam s-a orientat către simbolism. A contribuit la diverse reviste legate de această mișcare, a animat Le Symboliste și La Vogue și a fondat, alături de Paul Ajalbert, Le Carcan. În 1886, a colaborat cu Jean Moréas la Le Thé chez Miranda și Les Demoiselles Goubert, un fel de „roman experimental”, și a publicat apoi romanul Soi. Notorietatea sa s-a consolidat odată cu romanul Être (1888). În același an, sub pseudonimul Jacques Plowert — numele unui personaj din Les Demoiselles Goubert —, a redactat împreună cu Félix Fénéon^⁠(d) Petit glossaire pour servir à l’intelligence des auteurs décadents et symbolistes, considerat un model al prețiozității decadente.

În 1889, el a candidat pentru un mandat de deputat la Nancy, alături de Maurice Barrès și a fost învins. Însă mai târziu s-a desolidarizat de Barrès.

În 1892, el a rostit faimosul său Éloge de Ravachol:

„Dintre toate faptele lui Ravachol, există una poate și mai simbolică pentru el însuși. Deszhumând acea bătrână și căutând pe bâjbâite pe mâinile cleioase ale cadavrului bijuteria capabilă să scape de foame, timp de luni de zile, o familie de nenorociți, el a demonstrat rușinea unei societăți care își împodobește somptuos stârvurile, în timp ce, într-un singur an, 91 000 de indivizi mor de inaniție în granițele bogatei țări a Franței, fără ca nimeni să se gândească la asta, în afară de el și de noi.”

Paul Adam a fost, de asemenea, apropiat de mediul ocultist din Belle Époque, iar opera sa este impregnată de acesta. Astfel, pentru a afla destinul personajelor sale pe măsură ce acestea veneau să-i bântuie imaginația, Paul Adam le „ghicea în cărți”. El era, într-adevăr, un excelent cartomant. Iată un fragment din scrisoarea pe care i-a scris-o prietenului său Victor-Émile Michelet în iunie 1919:

„(…) Da, Tarotul m-a inspirat în fiecare zi, sugerându-mi multe dintre eseurile mele. Îi datorez Pustnicului, Mutatorului, Papesei, în funcție de pozițiile lor în mijlocul semenilor lor, în figura pentagramei, o mie de intuiții. Și le sunt recunoscător mai ales pentru că mi-au oferit cu dărnicie o forță prin care veți fi fost sedus până în punctul de a scrie aceste pagini, pentru care rămân un discipol docil ce a primit cea mai înaltă recompensă a zelului său, aceea a aprobării dumneavoastră.”

A fost unul dintre martorii lui Jean Lorrain^⁠(d) în timpul duelului acestuia cu Marcel Proust, de la Meudon, din 6 februarie 1897. Cei doi au rămas prieteni. La funeraliile lui Lorrain, în 1906, ciucurii pânzei mortuare au fost ținuți de Paul Adam și de pictorul Antonio de La Gandara^⁠(d).

În 1904, a fost copreședinte, alături de Auguste Rodin și Vincent d'Indy, al Union internationale des beaux-arts, des lettres, des sciences et de l'industrie (Paris), care avea ca organ oficial revista lunară Les Tendances nouvelles, condusă de Alexis Mérodack-Jeaneau până în 1914.

În 1905, Academia Franceză i-a decernat Premiul Alfred-Née.

În 1906, a fost vicepreședinte al Académie des sports, nou înființată; ulterior, în Vues d'Amérique, Paul Adam și-a sintetizat viziunea asupra artei: „Arta este opera de a înscrie o dogmă într-un simbol”.

Susținător al generalului Boulanger^⁠(d), a militat în mișcările naționaliste și tradiționaliste, iar în timpul Primului Război Mondial s-a deplasat în rândul trupelor pentru a le susține moralul și a fondat Ligue intellectuelle de fraternité latine.

În paralel, a publicat un număr foarte mare de lucrări: eseuri, romane, nuvele, jurnale de călătorie, printre care pot fi menționate romanele din ciclul său napoleonian: La Force (1899), L'Enfant d'Austerlitz (1901), Au soleil de juillet (1903), precum și La Ruse (1903) și Stéphanie (1913), o pledoarie curioasă în favoarea căsătoriilor aranjate în detrimentul căsătoriilor din dragoste. Ghidul Paris-Parisien, care în 1899 îl considera o „notoritate a literelor”, nota că acesta avea „concepții îndrăznețe” cărora le dădea o „formă foarte îndrăzneață”. Remy de Gourmont spunea despre el:

„„M-am gândit la Balzac — domnul Paul Adam va fi flatat de asta, sper — citind, în biografia ce tocmai a fost publicată a autorului volumului La Ruse, lista operelor sale. Există într-adevăr ceva balzacian în fecunditatea acestui tânăr romancier care, în șaptesprezece ani de muncă, ne va fi dat treizeci și cinci de volume, și adesea volume enorme, care valorează cât două sau trei prin compactitatea lor. Care este metoda lui de lucru, nu îmi este cu totul necunoscut; ea este mai rezonabilă decât cea a lui Balzac și, prin urmare, va dura fără îndoială mai mult timp.””

Omagii

Un monument în onoarea sa, sculptat de Paul Landowski, a fost ridicat pe zidul Palatului Chaillot^⁠(d), la intersecția dintre Avenue du Président-Wilson și Avenue Albert-de-Mun.

În onoarea sa, o stradă Paul-Adam din Reims celebrează acțiunile sale în sprijinul orașului martir, existând de asemenea și un bulevard Paul-Adam în arondismentul 17 din Paris.

Mormântul său, situat în divizia a șaptea a vechiului cimitir din Boulogne-Billancourt (Hauts-de-Seine), include un basorelief frumos reprezentând o Pietà, realizat de Paul Landowski.

Bibliografie

• Duncan, J. Ann (1982). L'Époque symboliste et le monde proustien à travers la correspondance de Paul Adam (1884-1920) (Epoca simbolistă și lumea proustiană prin corespondența lui Paul Adam (1884-1920)) (în franceză). Paris: Nizet. 
• Mauclair, Camille (1921). Paul Adam, 1862-1920 (în franceză). Paris: Flammarion. 
• Caffier, Michel (2003). Dictionnaire des littératures de Lorraine. Adam (Paul) (în franceză). 1 : A-I. Metz: Éditions Serpenoise. p. 15. ISBN 2-87692-569-9. 
• „Numéro spécial Paul Adam (Număr special Paul Adam)”. NORD'. Revue de critique et de création littéraires du Nord-Pas-de-Calais (în franceză) (42). 2003. 
• Méric, Victor (9 octombrie 1909). „Numéro spécial Paul Adam (Număr special Paul Adam)”. Les Hommes du jour (în franceză) (90). 

Legături externe

• Materiale media legate de Paul Adam la Wikimedia Commons
• „Auteur:Paul_Adam (Autor:Paul Adam)” (în cehă, franceză, și rusă). Wikisource. Accesat în 30 iunie 2026. 
• „ADAM Paul. - Lettre autographe signée à Albert BESNARD (ADAM Paul. - Scrisoare autografă semnată către Albert BESNARD)” (în franceză). Archives départementales des Yvelines. Accesat în 30 iunie 2026. 
• Resurse relevante pentru literatură:
  • „Paul Adam” (în franceză). Académie française (lauréats). Accesat în 30 iunie 2026. 
  • „Paul Adam” (în engleză). The Encyclopedia of Science Fiction. Accesat în 30 iunie 2026. 
  • „Paul Adam” (în engleză). Internet Speculative Fiction Database. Accesat în 30 iunie 2026. 
  • „Paul Adam” (în franceză). NooSFere. Accesat în 30 iunie 2026. 
• Resurse relevante pentru de arte plastice:
  • „Paul Adam” (în engleză). Grove Art Online. Accesat în 30 iunie 2026. 
  • „Paul Adam” (în engleză). Union List of Artist Names. Accesat în 30 iunie 2026. 
• Resurse relevante pentru viața publică:
  • „Paul Adam” (în franceză). Base Léonore. Accesat în 30 iunie 2026. 
  • „Paul Adam” (în franceză). Maitron. Accesat în 30 iunie 2026. 
• Resurse relevante pentru spectacole:
  • „Paul Adam” (în franceză). Les Archives du spectacle. Accesat în 30 iunie 2026. 
• Resurse relevante pentru sport:
  • „Paul Adam” (în engleză). Olympedia. Accesat în 30 iunie 2026. 
• Note în dicționare sau enciclopedii generale:
  • „Paul Adam” (în engleză). Encyclopædia Britannica. Accesat în 30 iunie 2026. 
  • „Paul Adam” (în engleză și germană). Deutsche Biographie. Accesat în 30 iunie 2026. 
  • „Paul Adam” (în italiană). Enciclopedia De Agostini. Accesat în 30 iunie 2026. 
  • „Paul Adam” (în catalană). Gran Enciclopèdia Catalana. Accesat în 30 iunie 2026. 
  • „Paul Adam” (în croată). Hrvatska Enciklopedija. Accesat în 30 iunie 2026. 
  • „Paul Adam” (în suedeză). Nationalencyklopedin. Accesat în 30 iunie 2026. 
  • „Paul Adam” (în croată). Proleksis enciklopedija. Accesat în 30 iunie 2026. 
  • „Paul Adam” (în italiană). Treccani. Accesat în 30 iunie 2026. 
• „Operele lui Paul Adam” (în engleză și portugheză). Biblioteca Nacional Digital de Portugal. Accesat în 30 iunie 2026.