Sari la conținut

Creier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Creier

Creierul uman

Secțiune a creierului uman
Detalii
Latinăcerebrum
Originea embrionarătub neural
Parte dinencefal
Sistemsistem nervos
arteră cerebrală profundă
marea venă cerebrală, vene cerebrale
Resurse externe
TAA14.1.03.001
Terminologie anatomică
Creierul uman (reprezentare)

Creierul sau encefalul (în latină cerebrum, în greacă Ενκέφαλον, transliterat: encephalon) reprezintă partea principală a sistemului nervos central, aflată în interiorul craniului. El controlează numeroase funcții complexe ale organismului, funcții autonome, precum bătăile inimii, mersul, respirația și digestia, sau funcții cognitive care se află sub controlul conștient al persoanei, precum generarea de gânduri și emoții. Creierul la animalele vertebrate este protejat de cutia craniană, fiind căptușit cu o membrană (meninge).

Într-un creier uman există între 85 și 100 miliarde de neuroni, fiecare dintre ei având cam 10.000 de conexiuni.[1][2]

Encefalul funcționează ca un sistem centralizat complex la un nivel superior, ce coordonează comportarea organismului în funcție de informațiile primite.

De fapt, nu toate informațiile de la nervii periferici ajung până la scoarța cerebrală, ci, prin împletiturile nervilor (plexuri), ele sunt reținute în unii centri nervoși externi, precum măduva spinării sau bulbul rahidian. Deci la unele informații reacționăm inconștient, prin reflexe.

La animalele cu un sistem nervos superior, precum la om, există acest sistem nervos autonom, care funcționează independent de sistemul nervos central (din creier).

Acest sistem nervos autonom coordonează mai rapid, ușurează activitatea creierului, care ar fi supraîncărcat de informații, putând ajunge la blocarea activității cerebrale (inhibiția corticală). Printre astfel de reflexe ale sistemului nervos vegetativ se pot aminti respirația, activitatea cardiacă, digestia, excreția, setea și reproducerea.

Funcția creierului se realizează printr-o rețea densă de neuroni. Această activitate a creierului se măsoară prin EEG (electroencefalogramă), care stabilește intensitatea biocurenților produși la acest nivel.

Diferențierea structurală și funcțională a celulelor nervoase cu diferite ierarhii pe scara evoluției speciilor se manifestă prin apariția inteligenței și a capacității de a învăța, prin proprietățile plastice neuronale.

Lobii scoarței cerebrale: lobul frontal (roșu), temporal (verde), occipital (galben) și parietal (portocaliu). Cerebelul (albastru) nu face parte din telencefal.

Creierul este format din trei părți principale: anterioară, medie și posterioară.

Encefalul cuprinde:

  1. Savanții pun la cale un proiect științific grandios: identificarea tuturor conexiunilor din creier, 26 decembrie 2011, Descoperă, accesat la 22 mai 2012
  2. „Avem cu câteva miliarde de neuroni mai puțin decât se credea”.
  3. Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu. Manual de Biologie pentru clasa a XI-a. Corint. p. 26.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Creier
Morty Proxy This is a proxified and sanitized view of the page, visit original site.